Bors, pirjoale si sarmale

de post 

Ce era clar din capul locului am  priceput de mici, din invataturi de genul „daca te-apuci sa strici cuibul rindunelelor, Dumnezeu iti ia scara si-o patesti rau”. Sau „daca te joci pe strada, ai toate sansele sa simti cum e pe capota unei masini” – oricum, nu conteaza imaginea, ideea e ca trebuia sa fim sensibilizati si sa nu facem pacate.

Apoi am inceput sa cred ca buna receptie a rugaciunilor tine de niste conditii meteo-spirituale care sa favorizeze asta. Postul fiind scurtatura nu doar pentru primenirea sufletelului, ci si o cura splendida de dezintoxicare, ai impusca doi iepuri dintr-o lovitura. Dar daca nu… indoiala e simburele pitit in fiecare decizie.

Iata, Biserica Catolica a dublat numarul pacatelor capitale. Daca te droghezi, daca distrugi mediul inconjurator, daca faci experimente stiintifice, daca te imbogatesti prea mult, daca faci avort, daca esti nedrept cu aproapele – atunci poti sa-ti iei adio de la biletul de trimitere catre Rai. Adica, mai pe-nteles: taxa de prima inmatriculare, zisa si de mediu, e o chestiune pur dogmatica, iar cu deciziile astea nu te pui; ghimpele acela de indoiala parc-ar spune ca si tigara e un drog – deci sintem pe duca vreo patru miliarde dintr-un foc; iar acum, cu Bologna si cu toate schimbarile bruste, multor studenti li se pare ca fac parte dintr-un experiment stiintific. Pacatele astea sint asa facute incit sa nu rateze pe nimeni.

Eu vreau sa fac post de calculator. Asa, vreo 40 de zile cit dureaza primenirea pentru noapte aceea de Inviere in care oricum o sa injuri pe toti dracii ca babele se uita cum te-ai imbracat, iar pustii iti sting luminarea. Post negru de calculator si internet. Doar ca nu stiu cine imi va scrie licenta.