Netul, pacatosul

Internetul si mass-media

Am ramas dator cu niste explicatii. Tot din seria “Seminarului de Jurnalism”; de aceasta data voi fi eliptic. Mai putine explicatii; cine stie, intelege.

Jurnalismul de investigatie e bolnav. Trebuie sa i se puna un implant artificial in inima ca sa mai supravietuiasca. Tehnica insa (Internetul implicit) poate sa duca la moartea sigura a investigatiei. A se vedea exemplul de “Google reporteri”. La fel si Youtube: e adevarat ca multe materiale apar aici inainte de-a aparea pe alte canale media, la fel de adevarat e si faptul ca pot fi promovate clipuri difuzate de una-doua ori pe TV. Pentru a ajunge insa la aceste materiale trebuie sa treci de cele 95 de procente de balast (videoclipuri timpe, filme stupide) care populeaza Youtube.
Internetul scade calitatea oricarui material publicat. Creste, e adevarat, numarul vizualizarilor, insa in detrimentul calitatii. Pe internet se citeste altfel: nu mai este doar acel tip clasic “de la stinga la dreapta si de sus in jos”. In plus, pe Internet poti sa spui o gramada de lucruri sub protectia anonimatului. Ca sa nu mai spun ca distruge exclusivitatile. Odata ce a aparut pe un site, informatia “e preluata” voios si pe alte zeci de pagini web (a se vedea cazul Orban). Ca avantaje, pot fi enumerate doua: mult mai usoara documentare si contextualizare pentru speciile publicistice si posibilitatea inserarii pe Internet, alaturi de corpul materialului publicistic, a fragmente audio, video, fotografii sau linkuri folositoare.
O editie online a unui ziar va fi, in viitor, mai complexa decit editia tiparita. Reporterul, dupa ce vine de pe teren, va scrie mai intii online urmind ca apoi sa fie alese doar citeva materiale pentru editia de pe hirtie. Se stie ca editiile online ale ziarelor pot contextualiza mult mai usor o stire; deseori, la sfirsitul unui material, sint date linkuri (din aceeasi publicatie sau din site-urile publicatiilor “surori” din trust) care au legatura cu subiectul. Cel mai bun exemplu de “colaborare” il are trustul Realitatea-Catavencu (plus Cotidianul, Romantica, The Money Channel, Radio Guerilla si altele) si Intact (Antenele si Jurnalul National). Ca un sum up: ziarul organizeaza, exemplifica si asociaza.
Comentariile din editiile online sint foarte interesante; nu doar ca lectura, desi uneori spiritele se incing serios pe marginea subiectelor tratate si chiar mai departe. Au fost cazuri cind unele comentarii au dus la continuarea subiectului. La fel si pe bloguri.Despre jurnalismul cetatenesc stie multa lume. Toate ziarele si televiziunile cheama poporul sa dea materiale, poze si stiri. Toata nebunia asta a fost inceputa de Radio Info Pro si acum multa lume chiar se transforma, pret de citeva minute, in “reporter vedeta”. Scade, in schimb, calitatea materialelor, plus ca de multe ori e greu sa verifici o stire si risti sa dai o chestie mare si gogonata pe post. France 3 a difuzat, acum citeva saptamini, un material despre Sibiu compus doar din fragmente preluate de pe Youtube si site-uri video asemanatoare. Daca si ei fac asa, inseamna ca asa se va face si in viitor.
Inchei cu o chestie interesanta, despre cum ceea ce dai la Tv sau pe alte canale n-are decit scop interactiv iar ceea ce conteaza, in mod real este publicitatea, pentru ca de acolo vin banii. Directorul TF1 a afirmat, cinic, dar realist, la un moment dat: „ca un mesaj publicitar sa fie ultraeficient, creierul telespectatorului trebuie sa fie liber. Grila noastra de programe este facuta sa-l «defriseze», cu alte cuvinte sa-l relaxeze si sa-l pregateasca pentru pauza dintre doua programe. Ceea ce vindem noi Coca Cola este timp de creier disponibil(izat)”.